Pisica sălbatică

Este un mamifer carnivor de culoarea generală a pisicii de un cenușiu închis. Fruntea este străbătută de patru dungi negre. Se aseamănă bine cu pisica domestică, dar coada este de aceeași grosime pe toată lungimea sa, având păr bogat și stufos. Nasul are culoarea roșie la pisica sălbatică, pe când cea domestică are culoarea botului ștearsă.

Ca răspândire, pisica sălbatică se găsește în toate pădurile de munte și de șes, dar și în pădurile din Delta Dunării. Este o fire nesociabilă, doar în perioada de împerechere acceptând un partener. Femeia își face un culcuș întro scorbură de copac sau întro crăpătură de stâncă și acolo fată 3-6 pisoi care deschid ochii abia după 12 zile de viașă.
Pisicile sălbatice obișnuiesc să-și delimiteze teritoriul, printr-o secreție pe care o presară (ca un spry) peste tot: pietre, copaci, iarbă.
Această felină duce o viață activă noaptea. În acest mod se explică de ce sunt așa de rare întâlnirile omului cu ea.
Atacă păsări, iepuri, șoareci și uneori chiar căpriori, mușcându-le arterele gâtului.